Paralizia Analizei Partea I: Când Este Suficientul Suficient?

Cu toții cunoaștem zicala și știm cum se poate aplica mai multor aspecte ale vieții noastre. Se poate spune că este suficient când vorbim despre prea multă ploaie, prea multă dezordine, chiar prea mult înghețată (există așa ceva?). Dar, în acest caz, mă refer la analiză.

Probabil sună nebunește din moment ce în organizațiile din ziua de azi, deciziile bazate pe date devin literă de lege. Și de cele mai multe ori, funcționează bine pentru toată lumea. Deciziile fiind luate sunt mai precise, iar atunci când factorii de decizie sunt întrebați „de ce?”, cu privire la planul lor de acțiune, ei au date pentru a le susține. Această tendință de creștere ajută ca procesele de afaceri să fie mai eficiente, mai prompte și în cele din urmă mai profitabile.

Așadar, ce poate merge prost? Este posibil să realizați prea multe venituri!?

Binențeles că nu. Dar, uneori, contrar zicalei din popor, ce e prea mult strică. Și în timp ce companiile nu vor spune niciodată că dispun de prea multe date, de multe ori puteți avea atât de multe date încât să ajungeți să vă tot puneți întrebări. Accesul la această bogăție de date denotă că știți că există răspunsuri pentru fiecare întrebare și preferați să puneți prea multe decât prea puține. Din păcate, acest lucru vă poate face prea orientat pe date, lucru care vă determina să ezitați în luarea deciziilor.

Dacă acest lucru vă sună cunoscut, s-ar putea să experimentați o anomalie cu care se confruntă organizațiile: paralizia analizei. Și trucul pentru a învăța cum să depășiți acest fenomen este să știți când să spuneți, „Gata, este suficient!.”

În primul rând, trebuie să vă puneți cea mai pertinentă întrebare: în ce moment aveți suficiente date pentru a lua o decizie? În lucrul cu datele, există ferestre de timp, când deținerea datelor corecte la momentul potrivit conduce la decizia corectă. Cu toate acestea, aceste intervale de timp pot fie să se micșoreze, fie să dispară dacă datele vă împing să vă puneți prea multe întrebări și atunci acestea vor deveni ineficiente sau irelevante pentru a lua o decizie atât de târziu.

În al doilea rând, identificați pragul minim necesar de date pentru luarea deciziilor. Acest lucru pare de neimaginat, deoarece presupune transformarea unei probleme subiective în una foarte obiectivă, dar conceptul este simplu: pragul minim de date trebuie să fie proporțional cu amploarea impactului deciziei de luat.

Odată trasat conceptul, arată cam așa:

Wow, cât de ușor!

Nu.

Cu datele și afacerile, știm că soluțiile nu sunt aproape niciodată atât de simple. Cu toate acestea, am creat o soluție care să vă ajute să obțineți răspunsul la una dintre cele mai dificile întrebări din afaceri: când spuneți că datele pe care le aveți sunt suficiente?

Ce este acea soluție, întrebați? Rămâneți pe fază să aflați în ce constă următorul meu post pe blog: Paralizia Analizei Partea a-II-a: Știu Că Am Primit Suficient.